Doi amici se întâlnesc. Se întreabă , se cercetează de sănătate. Apoi unul dintre ei zice :
- Ei! ce te faci tu azi? Unde ai să petreci seara?
- Astăzi sunt invitat la masă la un amic al meu intim. Dacă vrei, vino şi tu; el şade în strada Franţa nr ...; avem să petrecem bine la el.
- Dară eu cunosc pe amicul tău numai din auzite, cum a să merg eu la masă la el?
- Ce-ţi păsa? El este un om cumsecade şi te va primi bine când va auzi că-mie şti amic. La 6 ore punct să fii acolo.
Amicul acesta se întâlneşte cu altul şi, crezând că în puterea amicii amicului sau va putea fi primit la masă şi cestălalt amic, îl invită dară şi îi spuse şi oră precisă.
Acest iară, bazat pe ce îi spusese amicul său, invită şi el pe altul, şi aşa mai departe, până veni seara.
La ora mesei, amfitrionul nostru aştepta cu mare mulţumire să-i vie amicul, carele nu întârzia d-a veni. Dare rămase surprins când văzu că după dânsul vine altul; după acesta altul, până ce se afla în faţa a doisprezece musafiri.
Că să se domirească de această neaşteptată onoare, amfitrionul se adresă către invitatul său :
- Cine este domnul, amice?
- Domnul este un amic al meu, pe care l-am invitat însumi, încredinţat de bunătatea dumitale şi bazat pe amicia noastră.
- Prea bine. Dâră domnul cine este?
- Este un amic al amicului meu.
- Şi asta bine. Dâră domnul?
- Amicul amicului acestui domn, care şi el îmi este amic.
În acest chip se făcură recomandaţiile, până la cel din urmă.
Văzând că astfel merge treaba, domnul casei se coboară în cuhnie şi da ordinile trebuincioase pentru ospăţ.
După câtva timp, gazdă îşi pofti la masă pe toţi musafirii , cunoscuţi şi necunoscuţi.
Aceştia, cum văzură aranjamentele mesei, se aşteptau la un ospăţ foarte elegant şi copios. Curăţenia mesei, a serviciului şi regulă cu care erau aşezate lucrurile fiecare la locul sau le atâta şi mai mult apetitul.
Se aşezară la masă şi bucatele începură a sosi la castroane mari, curate şi scumpe.
- Ce este asta ce se pune pe masă, dragul meu amic? întreabă invitatul pe gazdă.
- Această este păpară, dragul meu prieten. Ea deschide apetitul.
- Prea bine ; dâră ceea ce se aduse acum în cestălalt castron ce este ?
- Papara paparei.
- Bine. Dară ce vine după această?
- O păpară a unei păpare a păpării.
Şi tot astfel merse lucrul până la castronul al doisprezecelea.
Musafirii de unde se aşteptau, la cine ştie ce, fură nevoiţi a mânca păpară.