În Hodoni, în satul meu,

Uica Vică șî cu Ana,

Tăt pă sfadă îs mireu,

Șieva-i lipsă, bag io sama.

Iacă asară o vinit,

Dă la lucru uica Vică,

Pă pat s-o-ncins tăbărât,

Să-și revină o țârică.

Ana păstă el o dat,

Și-o înșieput ca să să plângă,

El nu-i bun dăloc la pat ,

Vrea șî ea …„ să-o atingă”.

-Ană, rău mi-s tăbărât,

Mă săgeată tare-n chici,

Tu mă vedzi că-s mălăcsât,

Șî-am dureri șî la bobrici.

Să amânăm când mi-o fi bine,

Greu mii să fiu păcimaș,

Ca șî cum ce-aș lua pă cine,

În space, până-n oraș.

-Văd că nu mai țâi la mine,

Doar la somn îți zboară gându,

Câce fac io pântru cine?

Șî-acu fași tu pă bolându.

Vreau să „mărg” la Cimișoara,

Să o văd sclipind în noapce,

Hai măi Vică!… vremea zboară…

Nu dzâce că nu să poace!

Șî îl stânsă cu pucere,

Șî-l țucă așa cu foc.

Vică uită dă durere,

„Șî-n oraș” plecă pă loc .

„Șî-or ajiuns la Cimișoara”…

O vrut să să culșe Vică,

Ana o sărit cu gura,

Dă dzâșeai că șieru pică .

-Nu-mi mai plașe la oraș!

Dăzbrăcată mi-s afară .

Fii măi Vică păcimaș!

Să mă duși acasă iară.

Cuvinte:

sfadă = ceartă ; tăbărât = obosât ; o țârică = puțin ;

mă săgeată =am un junghi ; chici =șold ; mălăcsât = fără putere ;

bobrici = rinichi ; păcimaș = cu pasiune (pasionat) ;

bolând = zăpăcit –nebun ; țucat = sărutat.