"God grant us the serenity to accept the things we cannot change, courage to change the things we can, and wisdom to know the difference."
 
 
 

Quim Barreiros A Cabritinha

Quando eu nasci a minha mae nao tinha leite
Fui criado por um bezerro rejeitado
Mamei em vacas em tudo que tinha peito
E cresci assim deste jeito
Fiquei mal habituado

Hoje sou homem e arranjei uma cabritinha
E passo o dia a mamar
Nos peitinhos da Fofinha

Eu gosto de mamar
Nos peitos da Cabritinha ...   3x

Mamo a hora que eu quero porque a cabrita e minha.

Eu gosto de mamar
Ai, nos peitos da cabritinha ... 3x

Scrisoarea unui emigrant in Canada

Dragă darling,
Stau intr-un two and a half and I’m staring la picture-ul pe care mi l-ai trimis lately pe e-mail. Parcă in cel de acum două săptamâni n-aveai boob-şii aşa de mari. Mă uit la ei şi-mi pierd balance-ul.

Fară nici un doubt tu eşti choice-ul vietii mele. Să-ţi spun something about me şi despre Toronto the city I leave in. Seara adorm cu “Deşteaptă-te române” and in the morning mă trezesc cu “O, Canada” (cred că am o interferenţă la my satellite dish). Să ştii că şi aici e valabil sistemul: relationships, networking şi connections adică pile cunoştinţe şi relaţii. La primul meu survivor job am avut noroc cu un fost coleg de University, şef de promotion care lucra deja de five years la Pizza Delivery and a pus a good word for me.

Păcală în satul lui

I se urâse și lui Păcală să tot umble răzleț prin lume, așa fără de nici o treabă, numai ca să încurce trebile altora și să râdă de prostia oamenilor. Se hotărî dar să se facă și el om așezat, ca toți oamenii de treabă, să-și întemeieze casa lui, să-și agonisească o moșioară, — vorbă scurtă, — să se astâmpere odată.

Și fiindcă românul zice că nu e nicăieri mai bine ca în satul lui, Păcală se întoarse și el în satul lui și începu cum încep toți oamenii care n-au nimic, adică făcu ce făcu de-și agonisi o vițelușă și o trimise la pășune în izlazul satului.

L’asino che dà l’ora

Pielea fermecată

            poveste populară românească
 
 A fost odată un flăcău care dorea să se însoare. Ochise el o fată bogată, dar leneşă, de nu cred că mai era alta pe lume ca ea. Flăcăul nu se uită la asta şi o ceru de la părinţii ei de nevastă. Aceştia i-o dădură, cu condiţia să nu o pună la nici un fel de treabă şi mai ales să nu o bată. Flăcăul nostru a fost de acord; au făcut nunta, după care tinerii însurăţei s-au mutat la casa lor.
 Trecură câteva zile de la nuntă. Flăcăul nu a pus-o pe fata leneşă la nici o muncă. Ea stătea toată ziua şi nu făcea nimic. Toată treaba în casă o făcea flăcăul. După câteva zile însă, îi arătă nevestei lui celei leneşe o piele de oaie şi îi spuse cam aşa:

Lupul Pârcălab

Era iarnă. Pămîntul se acoperise de zăpadă. Se zicea că ninsoarea ce căzuse era de patru palme domneşti. Era una din iernele cele mai grele. Lupul, flămînd, ieşise din pădure şi ţinea poteca.
Mergînd pe cărare, se întîlneşte cu un asin. Vederea pradei sale atît îi aţîţase pofta de mîn- care, încît Si lăsa gura apă; mai cu seamă că nu-i ştia de rost de vro trei zile.
— Stai să te mănînc, blestematule, că iacă sunt lihnit de foame.
— Ce mai treabă; parcă altceva mai bun n-ai de făcut, răspunse asinul. Că a să mă mănînci, ştiu; eşti bun de una ca aceasta. Dară ce a să alegi din mine, un biet dobitoc slab, prăpădit de boală şi osteneală? Deocamdată îţi vei momi a foame, dară pe mîine?

Oameni buni, ştiţi voi ce zice în cartea aceasta?

Locuitorii unui sat, coprinşi de dorinţa de a asculta şi dînşii, dumineca, sînta Evangelie, se hotărîră a răspunde cu toţii la întrebarea ce le tot făcea preotul cînd era să citească Evangelia.
În dumineca următoare, preotul, după obicei, mai- nainte de a citi Evangelia, făcu următoarea întrebare în modul cum se cîntă aceste învăţături sfinte:
— Oameni buni, ştiţi voi ce zice în cartea aceasta?
— Nu ştim, răspunseră cu toţii deodată.
— Daca nu ştiţi, la ce să vă mai spui, zise preotul, închise cartea şi se retrase.
Pasămite, bietul preot nu că nu ştia să citească, vorbea însă cam bîlbîit şi se temea să nu rîză lumea de el. Litur- gia, cum, cum, o încurca el; dară cînd venea la citirea Evangelii, se slujea de asemenea tertipuri.

Boierul și Păcală

Boierul și Păcală
de Ioan Slavici


Odată, Păcală stătea la marginea unei păduri. Deodată vede o trăsură venind spre el. Repede se scoală, ia un trunchi mare de copac, și-l ridică drept în sus. În trăsură era boierul, cucoana și vizitiul, care mâna caii. Boierul, văzând pe Păcală, spuse vizitiului să oprească trăsura:

Păcală... de Ion Creangă

Un negustPăcală or, umblând prin mai multe sate și orașe, ca să cumpere grâu, păpușoi și altele, într-o zi ajunse la un pod și când era să treacă văzu un om care se odihnea acolo: acesta era Pâcală. Negustorul, voind să afle ceva de la el, ca orice negustor, se apropie de dânsul și-l întrebă:

Ce au primit vedetele de 1 Martie!

După cum sigur ştiţi, a fost Mărţişorul, ziua când reprezentantele sexului frumosau primit un mic cadou. La fel şi vedetele. Iată ce au primit ele de la iubiţi, soţi, admiratori sau de la persoane care chiar ţin sincer la ele:

Comentarii recente