Locuitorii unui sat, coprinşi de dorinţa de a asculta şi dînşii, dumineca, sînta Evangelie, se hotărîră a răspunde cu toţii la întrebarea ce le tot făcea preotul cînd era să citească Evangelia.
În dumineca următoare, preotul, după obicei, mai- nainte de a citi Evangelia, făcu următoarea întrebare în modul cum se cîntă aceste învăţături sfinte:
— Oameni buni, ştiţi voi ce zice în cartea aceasta?
— Nu ştim, răspunseră cu toţii deodată.
— Daca nu ştiţi, la ce să vă mai spui, zise preotul, închise cartea şi se retrase.
Pasămite, bietul preot nu că nu ştia să citească, vorbea însă cam bîlbîit şi se temea să nu rîză lumea de el. Litur- gia, cum, cum, o încurca el; dară cînd venea la citirea Evangelii, se slujea de asemenea tertipuri.
Sătenii, după ieşirea de la biserică, se adunară, se sfătuiră şi se hotărîră ce să zică cînd vor mai fi întrebaţi.
A doua duminecă, la timpul de a citi Evangelia, preo- tul iară zise, după obiceiul său:
— Oameni buni, ştiţi voi ce zice în cartea aceasta?
— Ştim, răspunseră sătenii.
— Daca ştiţi, la ce să vă mai spui eu, iarăşi le zise preotul.
Ţăranii se adunară din nou şi se hotărîră cam ce să răs- punză la o altă întrebare.
A treia duminecă, preotul iară întrebă:
— Oameni buni, ştiţi voi ce zice în cartea aceasta?
— Ştim, răspunseră cei ce steteau în dreapta.
— Nu ştim, răspunseră cei ce se aflau în stînga.
— Cei ce ştiu să spuie la cei ce nu ştiu, zise preotul şi se trase în altar.
De astă dată, nemaiştiind cum să facă ca să poată să auză citindu-li-se Evangelia, adunarea sătenilor hotărî a se plînge la protopopul, ceea ce şi făcură.
Acesta veni în dumineca următoare să asiste la liturgie şi totdeodată să asculte şi justificările preotului.
Cînd fu să se citească Evangelia, preotul, care înţelese de ce venise protopopul, ieşi din altar cu cartea în mînă fără să se sfiască de ceva şi începu cintînd, ca cum ar spune Evangelia:
— Părinte protopoape, am o sută de oi, jumătate ţie, jumătate mie. Am patru boi, doi ţie şi doi mie. Mai am patru cai, doi porci, cincizeci de capre şi altele şi altele, jumătate ţie şi jumătate mie.
După terminarea liturgiei, protopopul se adresă către săteni:
— Ce spuneţi dumneavoastră că preotul nu ştie citi Evangelia? Dară mai frumoasă Evangelie ca cea de astăzi unde socotiţi dumneavoastră să mai auziţi? Nici eu însumi, cu toată protopopia mea, n-am mai auzit Evangelie intere- santă ca cea de azi. Mai bine faceţi bunătate şi nu mai cîrtiţi în contra preotului dumneavoastră, căci de se va afla la curtea lui vodă de un asemenea preot, vi-l ia şi rămîneţi cu buzele îmflate. Unde socotiţi să găsiţi preot mai bun decît acesta?
Preotul în urmă a făcut din cuvînt în cuvînt tot ce zisese el în Evangelie.