A fost odată un snovos. El speriase o lume cu glumele lui cele nesăbuite. În cele din urmă îşi găsi bacăul.

Ducându-se odată la un boiangiu, îi zise :

- Domnule, te rog să-mi spui cât costă să-mi vopseşti brâul ăsta?

- Cum să ţi-l vopsesc, nene? întreabă boiangiul

- Iacă, roşu, să nu mi-l faci, că nu-mi place.

- Bine, să ţi-l fac negru

- Nu-mi place

- Albastru, galben, negru, stacojiu etc.

- Ştii ce? Să nu mi-l vopseşti nici roşu, nici albastru, nici galben etc, însă să mi-l vopseşti într-un fel aşa cum să-mi placă.

- Prea bine, zise boiangiul, care văzu cu cine are a face. Ţi-l fac, dar costă atât.

- Ba atât!

- Ba atât!

- Ei, aide să fie de bine!

În sfârşit se învoiră şi din preţ. Apoi calendroiul de snovos zice :

- Când crezi să fie gata, că să viu să-l iau?

După ce se gândi puţin, se scărpină în cap, boiangiul răspunse :

- Azi avem luni; apoi să nu vii nici marţi, nici miercuri, nici joi, nici vineri, nici sâmbătă, nici duminică, nici luni, încolo poţi veni când vei voi.

Într-una din zilele săptămânii următoare, muşteriul cu brâul vine la boiangiu şi voieşte a şti dacă brâul este gata.

- Ei, iată am venit precum mi-ai zis; gata este brâul ?

- Mă iartă, răspunse boiangiul, eu nu ţi-am spus să vii azi, marţi. Fă bine mă rog şi-ţi adu aminte cum ţi-am zis.

După trecere de altă săptămână, acelaşi răspuns. După încă o săptămână, văzând că i se da tot răspunsul din săptămână trecută, întreabă din nou :

- Dar bine, domnule, când să viu?

- Oricând vei pofti, răspunse boiangiul, numai în zilele în care ţi-am zis la început să nu vii, fiindcă nu e gata.

Acum văzu calendroiul că voind a păcăli s-a păcălit însuşi. Şi că să poată să-şi scoată brâul, alergă la alte mijloace. Trase pe boiangiu la judecată.

- De ce nu dai brâul omului? întreabă judecătorul pe boiangiu.

- Domnule judecător, răspunse boiangiul, omul acesta mi-a adus în adevăr un brâu că să i-l vopsesc  şi mi-a zis să nu i-l fac nici roşu, nici galben, nici verde, nici albastru, nici negru, nici fistichiu etc. şi ne-am învoit din preţ.

- Aşa este, domnule judecător, începu a zice snovosul. După ce ne-am învoit omeneşte, l-am întrebat în ce zi să viu să-l iau şi mi-a zis că să nu viu  nici marţi, nici miercuri, nici joi, nici vineri, nici sâmbătă, nici duminică, nici luni Era într-o luni când i-am adus brâul să mi-l vopsească. Peste o săptămână când m-am dus să-l iau, mi-a zis că nu e gata. Peste altă săptămână când m-am dus să-l iau că şi la început. Şi de atunci de câte ori m-am mai dus să-mi iau brâul, mi-a răspuns că eu mă duc tot în zile în care dânsul mi-a spus că nu e gata.

Judecătorul, văzând ce fel de oameni are a judecă, se trase în chibzuire. Apoi le zise :

- Slujitorul acesta, om al tribunalului, este însărcinat să va împace. Duceţi-va cu dânsul.

Slujitorul îi duse pe Dealul Mitropoliei; acolo, prin ajutorul altor slujitori, îi legă fedeleş pe amândoi la un loc, unul în faţa altuia, le dete drumul de vale. Pe când veneau de-a berbeleaca, slujitorul întrebă pe omul cu brâul :

- Cum să-ţi vopsească brâul?

- Să-l vopsească cum dracu l-o vopsi, răspunse el.

- Când să vie omul să-şi ia brâul? întrebă pe boiangiu

- Să vie când naiba o veni, că este gata.