Poezie neaoșă

 

Când nevasta-i indispusă



 

Când – de la oraşul Haţeg,
Cu maşina o porneşti -
Maximum în cinci minute
Eşti la curbă la Toteşti.

Traversezi toată comuna,
Cum ţi-ar spune domnul Mişa,
Laşi în urmă primăria,
Şi faci stânga la Păclişa.

Satu-i plin cu case joase
Şi la capăt este un bar,
Care-i plin de beţivani
Vizavi de un spital.

Trebuie neapărat,
Dacă treci spre fundătură,
Ca să guşti ceva la Cucu,
Sau să iei ceva în gură.

Iar de-apuci către centrală
După ce-ai luat una mică
Nu se poate să nu dai
De-o figură: Viorică

Şi-n această ambianţă –
Cum au hotărît edilii –
Stau cu anii, laolaltă
Cam vreo sută de familii.

Bătrâni, tineri sau vădane,
Şomeri sau agricultori,
Asistaţi şi asistente,
Şi glumeţi şi cerşetori.

nevasta indispusă
Madam Simeon cu soţul
Etalându-şi maşinuţa
Şi mai stă şi Didu Gârbea
Cu nevastă-sa, Clăruţa.

Didu e băiat de treabă,
Nu-i samsar, nici peţitor.
N-are nicio meserie
Dar o duce binişor.

Cu Clăruţa-o duce bine –
Bine, însă, nu prea-prea –
Dintr-o singură pricină:
Când vrea Didu, nu vrea ea!

Chestia asta se întîmplă
Şi în clasa mai sus-pusă,
El să vrea şi ea să nu vrea,
Pe motiv că-i indispusă...

Dar Clăruţa, înţepată,
I-a spus: - ce să mai discut?
Du-te şi tu şi găseşte-ţi
Vreo iubită din trecut...

Stai cât vrei, că nu mă supăr
Şi petrece cât îţi place
Cu oricine, numai, dragă,
Să mă laşi pe mine-n pace!

Bietul Didu, cum să scape
De încurcătura asta?
A făcut tot ce-i posibil,
Să nu-şi supere nevasta.

A lipsit vreo patru ore
Şi apoi, bine dispus,
A venit frumos acasă,
Ca un mieluşel supus.

După ce-au vorbit de fleacuri,
Care nu au nici un rost,
Scumpa lui Clăruţa-ntreabă:
- Ei, şi spune-mi, unde-ai fost?

- Unde vrei să fiu? - exclamă
Didu Gârbea... Am fost la dracu –
Când ies din Cârneşti, m-opreşte
Aia blondă: a lui Chiţacu!

M-a poftit la ea în casă,
Mi-a vorbit şi de Chiţacu,
Că-i bolnav şi nu prea poate
Ştii tu, la femei, săracu!

Discutând apoi de criză,
M-a tratat c-o cafeluţă.
Şi a pus zăvor la uşe
Şi a fost foarte drăguţă.

- Nu te superi, dragă Didu,
Fiindc-ai petrecut cu ea –
A-ntrebat Clăruţa dulce –
Spune-mi drept, i-ai dat ceva?

- Sigur că i-am dat! Ştii bine
Că-s galant, ca de-obicei!
- Şi cam cât? – Nimica toată!
Două piese de cinci lei!

 

- Dar-ar dracii-n ea de hoaţă! -
A ţipat Clăruţa-n van –
Chiţacu când vine noaptea
Parcă eu îi iau vreun ban?


Grecul om cinstit rămâne, n-are bani, mâna nu pune !

Om cinstit


În expres, un tânăr, Iană 
Mai acum o săptămână 
Voiaja c-o cuconiţă 
Mai frumoasă ca o zână. 

Grecul, admirându-i chipul 
Feciorelnic şi cosiţa 
N-a răbdat ca să nu-i spuie: 
-Ce frumoasă eşti coniţă! 

Lei o mie-aş da acum 
Dacă m-ai lăsa agale 
Să pui mâna, doar o clipă 
Pe pulpiţa dumitale. 



Zâna, roşie ca focul 
Şi cu buze-nsângerate 
A răspuns:-Nu ţi-e ruşine? 
Vai de mine, nu se poate!


-Nu e nimeni, cuconiţă 
Să te vadă, să te ştie 
Cum ai ridicat rochiţa. 
Ş-am pus mâna, iei o mie! 

Zâna strânsă-n faldul rochii 
Se mlădie ştrengăreşte 
Şi îi face semn cu ochiii 
Că primeşte, că primeşte. 

Grecul e robit de farmec 
Iară zâna foarte fin 
A săltat în sus rochiţa 
Puţintel, câte puţin... 



Pulpe roze vede Iane 
Cum în lume multe nu-s 
Durde, dulci şi dolofane; 
-Ah, puţin mai sus, mai sus!


Se ruga mereu şi lacom 
Şi-o sorbea cu ochii duşi: 
-Încă puţintel coniţă! 
Puţintel mai sus, mai sus! 

-Gata! Îi vorbeşte zâna 
Rochia-i peste sânii mei 
Hai degrabă, pune mâna 
Pune mâna unde vrei! 

-Nu, nu!- răspunse Iane- 
C-a rămas perplexă zâna- 
Grecul om cinstit rămâne 
N-are bani, nu pune mâna!

"Honi soit qui mal y pense"

Comentarii recente