Când nevasta-i indispusă

Când – de la oraşul Haţeg,
Cu maşina o porneşti -
Maximum în cinci minute
Eşti la curbă la Toteşti.

Traversezi toată comuna,
Cum ţi-ar spune domnul Mişa,
Laşi în urmă primăria,
Şi faci stânga la Păclişa.

Satu-i plin cu case joase
Şi la capăt este un bar,
Care-i plin de beţivani
Vizavi de un spital.

Trebuie neapărat,
Dacă treci spre fundătură,
Ca să guşti ceva la Cucu,
Sau să iei ceva în gură.

Iar de-apuci către centrală
După ce-ai luat una mică
Nu se poate să nu dai
De-o figură: Viorică

Şi-n această ambianţă –
Cum au hotărît edilii –
Stau cu anii, laolaltă
Cam vreo sută de familii.

Bătrâni, tineri sau vădane,
Şomeri sau agricultori,
Asistaţi şi asistente,
Şi glumeţi şi cerşetori.

A lipsit vreo patru ore
Şi apoi, bine dispus,
A venit frumos acasă,
Ca un mieluşel supus.

După ce-au vorbit de fleacuri,
Care nu au nici un rost,
Scumpa lui Clăruţa-ntreabă:
- Ei, şi spune-mi, unde-ai fost?

- Unde vrei să fiu? - exclamă
Didu Gârbea... Am fost la dracu –
Când ies din Cârneşti, m-opreşte
Aia blondă: a lui Chiţacu!

M-a poftit la ea în casă,
Mi-a vorbit şi de Chiţacu,
Că-i bolnav şi nu prea poate
Ştii tu, la femei, săracu!

Discutând apoi de criză,
M-a tratat c-o cafeluţă.
Şi a pus zăvor la uşe
Şi a fost foarte drăguţă.

- Nu te superi, dragă Didu,
Fiindc-ai petrecut cu ea –
A-ntrebat Clăruţa dulce –
Spune-mi drept, i-ai dat ceva?

- Sigur că i-am dat! Ştii bine
Că-s galant, ca de-obicei!
- Şi cam cât? – Nimica toată!
Două piese de cinci lei!

- Dar-ar dracii-n ea de hoaţă! -
A ţipat Clăruţa-n van –
Chiţacu când vine noaptea
Parcă eu îi iau vreun ban?