A fost odată un împărat. El avea trei feciori. Când fu la ceasul morţii, îşi chemă feciorii şi le zise:

        – Feţii mei, sunt cu sufletul la gură, precum mă vedeţi; un lucru numai vă cei: în cele trei nopţi după înmormântarea mea, să-mi păziţi mormântul, câte unul din voi.

        Cum auzi făgăduiala din gura feciorilor săi, căscă gura şi-şi dete sufletul.

        Gătire se făcu de îngropăciune, mă rog, ca la moartea unui împărat, şi cu mare alai şi jale fu pus la odihna de veci.

        Feciori, carii ştiau ce glăsuie tatăl lor când îi ieşi sufletul, se puse de pază în noaptea dintâi feciorul cel mai mare al împăratului.

        Pândi el ce pândi, şi în puterea nopţii, pe când şi apele dormeau, se pomeni fiul de împărat cu un oarecine că vine şi vrea să dezgroape pe mort. Nici că e de gândit a-l fi lăsat feciorul de împărat să facă aşa o nelegiuire, fără decât se luă cu dânsul la luptă. Şi lupte-se, şi lupte-se, până ce, când începu să cânte cocoşii, acel cineva pieri ca o nălucă.

A fost odată un snovos. El speriase o lume cu glumele lui cele nesăbuite. În cele din urmă îşi găsi bacăul.

Ducându-se odată la un boiangiu, îi zise :

- Domnule, te rog să-mi spui cât costă să-mi vopseşti brâul ăsta?

- Cum să ţi-l vopsesc, nene? întreabă boiangiul

- Iacă, roşu, să nu mi-l faci, că nu-mi place.

- Bine, să ţi-l fac negru

- Nu-mi place

- Albastru, galben, negru, stacojiu etc.

- Ştii ce? Să nu mi-l vopseşti nici roşu, nici albastru, nici galben etc, însă să mi-l vopseşti într-un fel aşa cum să-mi placă.

- Prea bine, zise boiangiul, care văzu cu cine are a face. Ţi-l fac, dar costă atât.

Doi amici se întâlnesc. Se întreabă , se cercetează de sănătate. Apoi unul dintre ei zice :

- Ei! ce te faci tu azi? Unde ai să petreci seara?

- Astăzi sunt invitat la masă la un amic al meu intim. Dacă vrei, vino şi tu; el şade în strada Franţa nr ...; avem să petrecem bine la el.

- Dară eu cunosc pe amicul tău numai din auzite, cum a să merg eu la masă la el?

- Ce-ţi păsa? El este un om cumsecade şi te va primi bine când va auzi că-mie şti amic. La 6 ore punct să fii acolo.

Amicul acesta se întâlneşte cu altul şi, crezând că în puterea amicii amicului sau va putea fi primit la masă şi cestălalt amic, îl invită dară şi îi spuse şi oră precisă.

Acest iară, bazat pe ce îi spusese amicul său, invită şi el pe altul, şi aşa mai departe, până veni seara.