Zdrențuita (basm englez)

 

 

Basm popular englez - Zdrențuita (audio)

Într-un măreţ palat, la malul mării, trăia odată un lord bătrân şi foarte bogat, care nu avea nici soţie nici copii în viaţă, avea doar o nepoţică al cărei chip nu-l văzuse niciodată. Bătrânul îşi ura nepoţica căci la naşterea ei, îi murise cea mai dragă dintre fiice. Când bătrâna doică îi adusese copila, el se jură că, atât cât va trăi, nu se va uita la ea, nu avea decât să trăiască sau să moară, lui nu-i păsa.

Aşa că-i întoarse spatele, se aşeză la fereastră şi privi peste întinderea nesfârşită a mării, vărsând lacrimi amare după fiica lui care se prăpădise, până când părul sau coliliu şi barba căruntă îi crescură mult peste umeri, se încolăciră peste spetează scaunului sau şi pătrunseră prin crăpăturile din duşumea. Lacrimile sale, care picurau pe pervazul geamului, săpaseră un şanţ în piatră şi curgeau că un râuleţ în mare.

Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinii avea şi un măr care făcea mere de aur şi, de când îl avea el, nu putuse să mănânce din pom mere coapte, căci, după ce le vedea înflorind, crescând şi pârguindu-se, venea oarecine noaptea şi le fura, tocmai când erau să se coacă. Toţi paznicii din toată împărăţia şi cei mai aleşi ostaşi, pe care îi pusese împăratul să pândească, n-au putut să prindă pe hoţi. În cele mai de pe urmă, veni fiul cel mai mare al împăratului şi-i zise:

        – Tată, am crescut în palaturile tale, m-am plimbat prin astă grădină de atâtea ori şi am văzut roade foarte frumoase în pomul din fundul grădinii, dar n-am putut gusta niciodată din ele; acum a dat în copt, dă-mi voie ca nopţile astea să păzesc însumi, şi mă prinz că voi pune mâna pe acel tâlhar care ne jefuieşte.

        – Dragul meu, zise tată-său, atâţia oameni voinici au păzit şi n-au făcut nici o ispravă. Doresc prea mult să văz la masa mea măcar un măr din acest pom care m-a ţinut atâta sumă de bani şi de aceea, iată, mă înduplec şi te las ca să pândeşti, măcar că nu-mi vine a crede că o să izbuteşti.

  A fost odată un împărat. El avea trei feciori. Când fu la ceasul morţii, îşi chemă feciorii şi le zise:

        – Feţii mei, sunt cu sufletul la gură, precum mă vedeţi; un lucru numai vă cei: în cele trei nopţi după înmormântarea mea, să-mi păziţi mormântul, câte unul din voi.

        Cum auzi făgăduiala din gura feciorilor săi, căscă gura şi-şi dete sufletul.

        Gătire se făcu de îngropăciune, mă rog, ca la moartea unui împărat, şi cu mare alai şi jale fu pus la odihna de veci.

        Feciori, carii ştiau ce glăsuie tatăl lor când îi ieşi sufletul, se puse de pază în noaptea dintâi feciorul cel mai mare al împăratului.

        Pândi el ce pândi, şi în puterea nopţii, pe când şi apele dormeau, se pomeni fiul de împărat cu un oarecine că vine şi vrea să dezgroape pe mort. Nici că e de gândit a-l fi lăsat feciorul de împărat să facă aşa o nelegiuire, fără decât se luă cu dânsul la luptă. Şi lupte-se, şi lupte-se, până ce, când începu să cânte cocoşii, acel cineva pieri ca o nălucă.

Cuprins:

A fost odată un snovos. El speriase o lume cu glumele lui cele nesăbuite. În cele din urmă îşi găsi bacăul.

Ducându-se odată la un boiangiu, îi zise :

- Domnule, te rog să-mi spui cât costă să-mi vopseşti brâul ăsta?

- Cum să ţi-l vopsesc, nene? întreabă boiangiul

- Iacă, roşu, să nu mi-l faci, că nu-mi place.

- Bine, să ţi-l fac negru

- Nu-mi place

- Albastru, galben, negru, stacojiu etc.

- Ştii ce? Să nu mi-l vopseşti nici roşu, nici albastru, nici galben etc, însă să mi-l vopseşti într-un fel aşa cum să-mi placă.

- Prea bine, zise boiangiul, care văzu cu cine are a face. Ţi-l fac, dar costă atât.

- Tată, am găsit un bou ieftin; bine ar fi să-l cumperi, zise un june că de optsprezece până la douăzeci de ani tatălui sau, plin de bucurie.

 - De unde ştii tu că este ieftin, şi cine este cel ce vinde? întrebă părintele.

 - Este un nenorocit, tată, răspunse junele, căruia i-a murit până acum mai mulţi boi. Vitele ce bruma i-a mai scăpat le-a schimbat pe bani. El voieşte să se apuce de altceva, căci cu vitele n-are noroc. Boul ce i-a rămas încă este hotărât să-l dea pe ce l-o da, numai să scape de dânsul, şi nu găseşte să-l vândă.

 - Şi în cât l-a lăsat?

 - Eu l-am tocmit şi îl pot scoate cu vreo cincizeci de lei.

 - Este scump, dragul tatei.

Doi amici se întâlnesc. Se întreabă , se cercetează de sănătate. Apoi unul dintre ei zice :

- Ei! ce te faci tu azi? Unde ai să petreci seara?

- Astăzi sunt invitat la masă la un amic al meu intim. Dacă vrei, vino şi tu; el şade în strada Franţa nr ...; avem să petrecem bine la el.

- Dară eu cunosc pe amicul tău numai din auzite, cum a să merg eu la masă la el?

- Ce-ţi păsa? El este un om cumsecade şi te va primi bine când va auzi că-mie şti amic. La 6 ore punct să fii acolo.

Amicul acesta se întâlneşte cu altul şi, crezând că în puterea amicii amicului sau va putea fi primit la masă şi cestălalt amic, îl invită dară şi îi spuse şi oră precisă.

Acest iară, bazat pe ce îi spusese amicul său, invită şi el pe altul, şi aşa mai departe, până veni seara.